marți, 2 noiembrie 2010

Tu.

Necunoscuto.
Marturisesc ca te-am uitat,
Ca am uitat cu-adevarat de al tau zambet larg,
Ca nu-mi mai amintesc sclipirea ochilor caprui.
Eu am uitat, dar mi-aminesc putin cam vag de ale tale bucle cafenii, ca pentru mine Necunoscuta tot ramai.
Dar tu, necunoscuta amintirii mele..
Intr-un final realizez ca eu nu te-am uitat.
Iar confesiunea mea dispare.
Si totusi,
Imi amintesc ca te-am reintalnit candva..
Intr-un album de poze sau ceva..
Iar tu..erai copilaria mea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu