luni, 1 noiembrie 2010

.

Trenul se indeparteaza lasand in urma lui marea plina de regrete.
Marea care ineaca cerul.
Marea in care se scufunda soarele.
Acea mare care mi-a cantat candva iubirea, dar care apoi a omorat-o lent.
Dar tot aceeasi mare a ramas.
Cu numele nepatat.
Demna de incredere.
Si azi ma cheama.
Iar eu o recunosc.
Si ploua.
Ploua incet.
Ploaie de vara.
Dor de mare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu