Tu.

Necunoscuto.
Marturisesc ca te-am uitat,
Ca am uitat cu-adevarat de al tau zambet larg,
Ca nu-mi mai amintesc sclipirea ochilor caprui.
Eu am uitat, dar mi-aminesc putin cam vag de ale tale bucle cafenii, ca pentru mine Necunoscuta tot ramai.
Dar tu, necunoscuta amintirii mele..
Intr-un final realizez ca eu nu te-am uitat.
Iar confesiunea mea dispare.
Si totusi,
Imi amintesc ca te-am reintalnit candva..
Intr-un album de poze sau ceva..
Iar tu..erai copilaria mea.

Vorbe din propria-mi inchisoare.

Si ma uit la tine. Te urmez pana cand silueta ta isi pierde conturul in departare. Te privesc si imi dau seama ca regretul tau nu se face existent.
Si ai plecat. Si m-ai lasat inchisa in propria-mi temnita, iar eu nu te-am putut opri, astfel alegand ca fericirea ta sa fie mai presus decat a mea.
Si te-am lasat sa pleci. Si nu ti-am mai urmat pasii ca si alta data. Tu nu stiai dar mereu te-am urmat. Tu nu stiai, dar mereu am ascultat si de tine. Dar acum ai plecat, si privirea nu ti-ai mai intors-o, si doare,
Dar am promis ca nu voi plange, si nu o voi face. Am promis ca nu voi regreta captivitatea mea, pentru ca poate intr-o zi voi reusi sa ma eliberez. Si am promis ca nu te voi cauta, si ca imi voi urma destinul, chiar daca nu stiu unde duce.
Acum imi amintesc tot ce am trait candva. Tot ce am impartasit. Tu nu ai stiut. Dar nu ti-am spus niciodata cat te-am iubit. Si acum ai plecat.
Si lacrimile imi inunda ochii. Picioarele nu imi mai suporta greutatea, si reazez ca intr-un final ma prabusesc. Dar nu mai am putere sa ma ridic. Si stau pierduta uitand-ma in gol cu gandul la tot ce a trecut. Si stiu ca intr-o zi depresia ma va dobora. Si stiu ca rezistenta mea aici tine doar cat flacara unei lumanari in ploaie.
Dar nu mai vreau sa te intorci, caci ai plecat. Iar eu refuz sa te opresc din fericire.

Motive.

Credeai ca toata viata mea se invarte in jurul tau? Credeai ca fara ajutorul tau eu nu voi supravietui? Scumpule, esti naiv crezand ca fara tine ma voi darama. Esti naiv crezand ca tu esti centrul universului meu. Tu, nu esti decat o alta piesa figuranta in viata mea.
Nu voi plange doar pentru ca tu ai spus ca pleci. Tu, nu esti decat ca o alta tegara. Imi faci rau, imi provoci durere, iar apoi ajung sa depinde de tine. De ce sa mai depind si de tine, cand fericirea alaturi de tine nu dureaza decat cat o tigara?
Deci, nu.

Nimic.

Simt cum ma prabusesc, ma inec in singuratate.
Ploua, iar acest lucru imi adanceste starea de depresie, ma adanceste in lumea mea, in gandurile mele.
Dar unde esti tu cel care ai promis ca va fi mereu alaturi de mine? Cel care care ai promis ca ma vei apara de toate aceste ganduri, unde ai disparut? Caci urma pasilor tai s-a pierdut in zare iar eu nu am mai fost capabila sa o urmez.
Acele ganduri care nu vor sa imi dea pace, iar tu m-ai lasat sa ma lupt singura cu ele, sa ma lupt cu morile de vant parca.
Dar am stiut ca nu trebuie sa ma bazez pe tine in totalitate, pentru ca odata vei pleca. Si ai plecat. Si poate te-as mai fi urmat, dar nu as fi reusit decat sa ma pierd in vazduh, pentru ca la tine tot nu as mai ajunge, iar drumul de intoarcere l-as pierde in disperarea mea.
Si acum am ramas singura in lupta cu monstrul creatiei mele. Singura, pentru ca tu nu m-ai inclus in planurile tale, iar eu am uitat sa mi le creez pe ale mele.
Iar acum monstrul continua sa nu imi dea pace. Incearca sa ma faca sa renunt la constiinta mea, incearca sa ma faca sa ma pierd, sa renunt la mine.
Si chiar daca tu, chiar si atunci cand te strig tot nu ma auzi, nu il voi lasa sa ma dobare, chiar daca sunt deja la pamant.

.

Trenul se indeparteaza lasand in urma lui marea plina de regrete.
Marea care ineaca cerul.
Marea in care se scufunda soarele.
Acea mare care mi-a cantat candva iubirea, dar care apoi a omorat-o lent.
Dar tot aceeasi mare a ramas.
Cu numele nepatat.
Demna de incredere.
Si azi ma cheama.
Iar eu o recunosc.
Si ploua.
Ploua incet.
Ploaie de vara.
Dor de mare.

Singuratete.

Intuneric
Simti ca te pierzi…
Nu iti poti auzi nici macar propriile ganduri.
Tacere
Simti ca innebunesti…
Simti cum regreti ca ai ales singuratatea.
Regreti ca nu esti in mijlocul aglomeratiei..
Regrete.
Ce cuvant simplu.
Viata este plina de regrete.
Vantul adie.
Simti miros de colonie masculina…
Adori acest parfum.
Totul redevine cum a fost.
Dar niciodata nimic nu va mai fi la fel.
Dar parca este doar aceeasi zi de ieri…
Aceeasi zi de ieri doar cu un nume diferit.
Dar nu este la fel.

Final.

Soarele este zgarcit, atat de zgarcit.
De de trebuie sa scurteze noaptea?
De ce nu mai poate lasa ca luna sa mai stapaneasca macar doua ore pe cer?
De ce trebuie sa imi scurteze somnul?
Ceasul de dimineata me trezeste prea devreme.
Timpul este lacom.

Norii sunt prea albi si nu vor sa imi daruiasca ploaia.
Creionul de ochi rezista prea putin timp in apa.
Fondul de ten se intinde din cauza caldurii.
Dulapul in dezordinea lui ascunde tricoul pe care il caut.
Parfumul tau este egiost, mult prea egoist,
Incat nu vrea ca pielea mea sa il pastreze prea multa vreme.